2.1. Cerințe generale
2.1.1. Investigarea terenului de fundare se realizează prin unitați de profil, dotate corespunzator din punct de vedere tehnic, sub conducerea unor specialiști cu pregătire tehnica adecvată.
2.1.2. Metodele de investigare și de încercare pe teren și în laborator vor fi, de regulă, în concordanța cu reglementările tehnice recunoscute pe plan național și/sau internațional. Abaterile de la reglementările naționale, precum și exigențele suplimentare referitoare la aceste metode vor fi precizate in documentația întocmită pentru investigarea geotehnică respectivă.
2.1.3. Investigarea terenului de fundare trebuie să ia în considerare exigențele de execuție și de comportare a constructiei. Conținutul acesteia poate fi revizuit in faza de elaborare, pe măsuraă ce se obțin noi informații pe parcursul cercetării.
2.1.4. Investigarea terenului de fundare trebuie să asigure cunoaşterea proprietăţilor esenţiale ale terenului de fundare cel puţin în limita zonei de influenţă a construcţiei.
Zona de influenţă a construcţiei este volumul din teren în care se resimte influenţă construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze acea construcţie.
Extinderea în plan şi în adâncime a zonei de influenţă depinde de tipul şi de dimensiunile construcţiei, de încărcările transmise şi de caracteristicile terenului de fundare.
În cazul amplasamentelor situate în regiuni afectate de fenomene de instabilitate (alunecări de teren, sufozie, carst etc.), zona cercetată se va extinde în mod corespunzător, pentru localizarea, precizarea cauzelor şi a modului de manifestare a acestor procese.
În anexă nr. ÎI.1 se dau indicaţii pentru stabilirea zonei investigate în terenul de fundare pentru construcţii de tip curent.
2.2.Fazele de realizare a investigării terenului de fundare
2.2.1. Investigarea terenului de fundare se realizează, de regulă, în următoarele faze:
– investigarea preliminară;
– investigarea pentru proiectare;
– investigarea de control (de monitorizare geotehnică a execuţiei).
Investigarea pentru proiectare, finalizată cu un studiu geotehnic, este obligatorie pentru orice construcţie care se execută în baza unui proiect.
Investigarea pentru proiectare poate fi completată, în faza de elaborare a detaliilor de execuţie, cu o investigare corespunzătoare unui studiu geotehnic de detaliu.
2.2.2. Investigarea preliminară (finalizată, de regulă, printr-un aviz geotehnic preliminar) are drept scop să ajute beneficiarul la evaluarea posibilităţii adaptării la amplasament a proiectului construcţiei şi trebuie întreprinsă:
– pentru a aprecia dacă amplasamentul este în general favorabil;
– pentru a compară cu alte amplasamente, dacă este cazul;
– pentru a estima modificările care pot fi provocate pe amplasament de lucrările propuse;
– pentru a programa investigarea de proiectare şi de control şi a determina extinderea zonelor de teren care pot avea o influenţă semnificativă asupra comportării construcţiei preconizate sau pot fi influenţate de această;
– pentru a identifica posibile gropi de împrumut, dacă este cazul.
Investigarea preliminară se realizează preponderent pe baza lucrărilor de documentare şi de recunoaştere a amplasamentului şi a unui volum restrâns de lucrări de prospectare şi de încercări, care să permită caracterizarea calitativă a condiţiilor geotehnice în zona de influenţă a construcţiei preconizate.
2.2.3. Investigarea de proiectare se finalizează cu un studiu geotehnic, reprezentând documentaţia geotehnică de baza pentru proiectele de construcţii, şi trebuie întreprinsă:
– pentru a furniza informaţiile necesare unei proiectări corespunzătoare şi economice a lucrărilor de construcţii permanente şi temporare;
– pentru a furniza informaţiile necesare în vederea stabilirii metodei de execuţie;
– pentru a identifica orice dificultăţi care ar putea apărea pe parcursul execuţiei lucrărilor.
Următoarele elemente trebuie precizate prin investigarea de proiectare a terenului de fundare:
a) succesiunea straturilor geologice care alcătuiesc terenul de fundare;
b) parametrii fizici (pentru identificare şi caracterizare) şi mecanici (de rezistenţă şi de deformabilitate) ai straturilor;
c) distribuţia presiunii în pori în cuprinsul profilului terenului (dacă este cazul);
d) condiţiile hidrogeologice şi permeabilitatea straturilor;
e) stabilitatea generală şi locală a terenului;
f) prezenţa pământurilor sensibile la umezire, cu umflări şi contracţii mari, sau lichefiabile;
g) prezenţa, în apropierea suprafeţei terenului, a faliilor, golurilor carstice sau antropice ori a altor discontinuităţi;
h) încadrarea amplasamentului din punct de vedere al seismicităţii;
i) sensibilitatea la îngheţ şi adâncimea maximă de îngheţ;
j) posibilă agresivitate chimică a terenului şi a apei subterane;
k) posibilităţile de îmbunătăţire a terenului;
l) încadrarea terenurilor în categoriile prevăzute în reglementările tehnice privind lucrările de terasamente;
m) identificarea posibilelor gropi de împrumut, dacă este cazul;
n) prezenţa deşeurilor şi a altor materiale produse de om.
Lucrările pe baza cărora se precizează aceste elemente sunt indicate la pct. 2.3, iar metodele şi exigenţele de realizare a acestor lucrări sunt detaliate în cap. 3 şi 4.
2.2.4. Investigarea de control se finalizează printr-un raport de monitorizare geotehnică a execuţiei, în scopul asigurării că lucrările de construcţie legate de terenul de fundare sunt realizate în conformitate cu proiectul, pentru a se putea dispune, dacă este necesar, adaptarea detaliilor de execuţie pe măsură avansării lucrărilor, în funcţie de condiţiile geotehnice întâlnite şi de comportarea construcţiei în faza de execuţie.
Investigarea de control trebuie efectuată, în mod normal, de elaboratorul studiului geotehnic, la comandă beneficiarului şi a proiectantului lucrării.
2.3. Componentele investigării terenului de fundare
2.3.1. Investigarea terenului de fundare se efectuează pe baza unei teme întocmite de proiectantul construcţiei, care trebuie să cuprindă:
– precizarea zonei pentru care se realizează investigarea;
– planul de ansamblu şi secţiuni ale construcţiilor proiectate, cu indicarea principalelor elemente structurale, a construcţiilor învecinate, a conductelor şi a instalaţiilor proiectate şi a celor situate în zona învecinată;
– date generale asupra construcţiilor proiectate: categorii de importantă, clase de importantă, caracteristici constructive, dimensiuni, încărcări transmise terenului sau la cota zero, tasări şi deformaţii admisibile din punct de vedere tehnologic şi al structurii de rezistenţă, diferite variante de construcţie şi montaj tehnologic, date despre procesele tehnologice care ar putea influenţă terenul de fundare (acţiuni dinamice, surse termice, de umezire, de agresivitate chimică etc.).
Pe baza temei, executantul investigării terenului de fundare elaborează programul de investigare.
2.3.2. Investigarea terenului va cuprinde în mod obligatoriu următoarele categorii de lucrări:
– documentare şi recunoaşterea amplasamentului;
– prospectarea terenului de fundare;
– încercări în laboratorul geotehnic, pe probe prelevate în cadrul lucrărilor de prospectare;
– prelucrarea şi prezentarea rezultatelor observaţiilor şi a încercărilor, precum şi concluziile, în cadrul studiului geotehnic.
În funcţie de particularităţile terenului de fundare şi de tipul structurii, se pot include şi alte categorii de lucrări:
– încercări pe teren (în situ);
– încercări de laborator pe roci stâncoase;
– determinări chimice;
– cercetări hidrogeologice;
– dezveliri şi relevee la fundaţiile construcţiilor alăturate.
Volumul lucrărilor din categoriile indicate mai sus şi complexitatea metodelor utilizate depind de faza de realizare a investigării (preliminară, pentru proiectare sau de control) şi de categoria geotehnică a lucrării, stabilită în conformitate cu prevederile părţii I a prezentului normativ.

În următoarele articole vom trata şi ale părţi din cadrul normativului.